In Purgatoriu cu Cristian Vasile

            Gogoasa numai in Romania se poate infuria. Daca nu ma crezi, priveste'ma: sunt cel mai potrivit exemplu de gogoasa infuriata, adica o persoana care dospeste in propria gospodarie si plesneste in fata ecranului computerului, sufocat de indignare vizavi de ceea ce se numeste "anonimat" , adica acea formula care asigura protectie unor persoane ce nu au curajul sa'si asume raspunderea pentru afirmatiile sau opiniile pe care le formuleaza. Am considerat intotdeauna dialogul in care ideile sunt compatibile, dar si pe cel in contradictoriu drept trepte spre progres si spre o mai buna intelegere a evolutiei noastre, un fenomen pe care nimeni nu'l cunoaste pe de'antregul... Numai o abordare dialectica este singura cale spre cunoastere! Niciun moment nu am sustinut ca sunt posesorul Adevarului Unic, cum imi reprosa un bun prieten, dar atunci cand abordezi o problema de orice natura firesc este sa ai curajul si sa depasesti stadiul de neutralitate, de neimplicare, provocand prin pozitia ta o reactie a partenerului de dialog: nu poti fi un spectator neutru la o reprezentatie atat de grandioasa cum este spectacolul oferit de Viata! Pentru placerea Dialogului si aflarea Adevarului, de cele mai multe ori imi asum riscul de a gresi facand o afirmatie. O afirmatie care poate trezi spirite adormite, spirite care au nevoie uneori de o "palma" pentru a fi readuse la realitatea nu intotdeauna placuta...
              Iti inchipui probabil ca am luat'o pe aratura: in titlu iti propun o mica incursiune in Bucurestiul lui Cristian Vasile, dar vorbesc despre demnitatea de a sustine si semna o afirmatie!... Sunt intradevar 2 subiecte paralele, dar nu am putut ignora un gest ignobil care poate costa viata acestui Jurnal pe care'l cunosti de aproape 2 ani, "The Light Side of the Night". Un jurnal de multe ori inconfortabil, dar care te provoaca, incercand sa separe apele, nu asemenea lui Moses ci apele curate de cele murdare!
              Desigur, ai bagat de seama ca de cateva zile accesarea acestui blog este conditionata de acceptarea unei conditii, impuse de Google, ca urmare a unor delatiuni anonime. Aceasta conditionare a speriat partenerul meu de dialog si vreo 2 zile audienta a scazut dramatic la vreo 30 de pagini zilnic, la fel ca in primele zile la debut.
              Amenintarea voalata care atarna deasupra acestui blog, ca o sabie a lui Damocles, ma pune in situatia de a reevalua posibilitatile de a mentine dialogul. Fireste, nu voi renunta la schimbul de replici pe care il avem impreuna de o vreme... Este posibil insa ca foarte curand Jurnalul sa'si schimbe adresa, dar si motorul...
              
             

               Ma reintorc la Bucurestiul iubit, un oras prafuit si darapanat, pe care toti primarii care s'au succedat la Primarie Capitalei de aproape 25 de ani l'au considerat o vaca numai buna de muls! O capitala plina de oportunitati, care ar fi putut sa fie egala cu Praga, Budapesta sau Varsovia dar nu este, din pacate!... Este incredibil cum autoritatile locale, sprijinite de puterea politica, au tolerat un sfert de veac ca Bucurestiul sa arate ca o cloaca, dat fiind ca zone importante din capital nu fusesera inca revendicate!!! Era suficient sa se dea un ultimatum, un termen limita pentru revendicari, dupa care sa se treca la expropieri si vanzarea la licitatie a cladirilor nerevendicate, cu conditia ca acestora sa li se redea aspectul initial. In lipsa unor astfel de legi, vechii proprietari asteptau in America, Germania, Israel sau pe unde se refugiasera, ca fostele lor proprietati sa se degradeze (caci deja terenul era mult mai interesant decat daramatura care le impovara!) sau ca cineva sa initieze un proiect imobiliar gras, dupa care acestia apareau ca din senin, blocand respectivul plan urbanistic!... Aspectul actual al Bucurestiului de astazi este doar rezultatul unei complicitati intre vechi proprietari (de multe ori fara niciun drept legal asupra proprietatilor revendicate) si autoritatile locale...
     

             Cristian Vasile... "Zaraza", Pentru tine am facut nebunii". "Iubesc femeia". "Pe bolta cand apare luna", "Tu nu sti sa iubesti"... Tot atatea cantece care au fermecat, in urma cu 80 de ani, atatea generatii de tineri, la fel de pline de sperante si aspiratii ca si tine! Idealurile lor s'au implinit sau nu, insotite de melodiile naive ale lui Cristian Vasile...

              Esti pregatit? Activeaza link-urile urmatoare si sa inceapa spectacolul!... "Zaraza", "Pe bolta cand aparte luna", "Aprinde o tigara", "Da'mi cate putin din tot ce ai"...

 

 

           O imagine foarta rara: Cristian Vasile inregistrand!...

             Biserica Italiana, pe Magheru... In spatele biserii, inca nu erau blocuri, doar case marunte...

          Blocul Carlton de pe Magheru, prabusit la marele cutremur din 1940...

             Ce ne mai canti, Cristian Vasile?...